"TÂLCURI VECHI" SPRE ÎNNOIREA VIEŢII

"Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura". (Marcu, XVI, 15)


       Propovăduirea Evangheliei este o poruncă dată direct de Mântuitorul. Episcopii, dar şi preoţii şi diaconii, ca ajutători ai celor dintâi, având toţi instituire apostolică, din poruncă dumnezeiască, pe lângă celelalte îndatoriri ce le-au primit, precum aceea de iconomi ai Tainelor prin care sfinţesc toate evenimentele vieţii creştine, au şi îndatorirea expresă de a preda învăţătura Mântuitorului şi de a o explica în aşa fel încât să clarifice, să lumineze prin cuvânt, calea care duce la mântuire.
       Astăzi, mai mult ca oricând, învăţătura despre Dumnezeu (teologia) nu mai poate rămâne între ziduri de şcoli şi între scoarţe de cărţi. Se cere transformată în hrană duhovnicească pentru poporul Lui Dumnezeu, în "pâine şi apă pentru suflet" cum zice autorul "Predicilor" de faţă, pe linia sintagmei patristice, conform căreia "să dai fiecărei părţi din tine ceea ce i se cuvine".
       Punând la inimă cuvintele marelui Mitropolit şi ilustrul predicator Antim Ivireanu, care spunea: "Este mare ticăloşie când se află tăcere în Biserica lui Hristos, au din lenevie, au din neînvătătură", recunoaştem că reeditarea unei cărţi de predici nu este de prisos.
       Este îndeobşte recunoscut faptul că o predică sinceră şi entuziastă a învăţăturii creştine izvorâtă din inima tuturor preoţilor, are darul să învioreze viaţa religioasă şi să fortifice convingerile pe care trebuie să le aibe fiecare creştin despre religia sa.
       Astăzi, predica preotului trebuie să fie la curent cu vremea sa, cu civilizaţia şi cultura, cu operele literare şi artistice, cu poezia şi filosofia, cu ştiinţa din toate domeniile şi numai în contextul lor, să plaseze explicarea Sfintei Evanghelii, fără teama că aceasta ar fi anacronică şi că el vorbeşte despre lucruri pe care nu le poate în fapt apăra; să ştie spre ce se îndreaptă interesul credincioşilor ca să răspundă acestui interes nu prin predici abstracte, despre lucruri asupra cărora credincioşii nu sunt informaţi şi nu au mijloacele de ale înţelege, ci prin predici luminate, plasate în contextul trebuinţelor oamenilor în vremea noastră şi a capacităţii lor de înţelegere.
       Pentru aceasta însă, nu trebuie uitat cuvântul Scripturii: "Omul cel bun scoate din vistieria inimii sale vechi şi noi".
       În aparenţă predicile părintelui Visarion Iugulescu ar părea acum "vechi" şi inactuale, Noi însă considerăm că prin reeditarea lor nicidecum nu se pune "vin nou în burdufuri vechi", ci, dimpotrivă, "tâlcurile vechi" ajută şi conduc spre înnoirea vieţii duhovniceşti.
       Aceasta pentru că, încă şi acum Cuvântul prea cuvioşiei Sale este vibrant şi magnetic, aprinde în suflet flacăra credinţei dinamice, regeneratoare şi setea inepuizabilă după divin. Stilul înaripat şi profunzimea duhovnicească a mesajului te plasează chiar lângă picioarele Bunului Mântuitor, care vorbeşte prin aleşii Săi "cu putere multă", cum spunea Prea Sfinţitul Irineu Bistriţeanul. (Revista creştin-ortodoxă, 1992, ianuarie, p.2).
       Aşadar, considerăm cartea de faţă, parafrazând titlul, vestitei cărti de predici a părintelui Ştefan Slevaocă, "altă rază din lumina lui Hristos”, care trebuie să lumineze "pe tot omul ce vine în lume”.
       Socotim că în cuprinsul ei se găsesc, prin selecţie, învăţături ce pot alcătui un îndreptar în păzirea dreptei credinţe, în apărarea acesteia în faţa iureşului sectant, în liniştea ei stabilitatea firească a credincioşilor noştri.
       Gustând din "pâinea şi apa pentru suflet" oferită de autor, recunoaştem astfel adevărul mântuitor conform căruia "nu numai cu pâine va hrani omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu", (Matei, IV, 4), neuitând că "cerul şi pământul vor trece", dar actualitatea şi puterea mântuitoare a Cuvântului Lui Dumnezeu este pururea nouă.
        Cu arhiereşti binecuvântări,

+ GALACTION
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului



       14 septembrie 2000
        La praznicul Înălţării Sfintei Cruci