PREDICA LA PRAZNICUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

... ca iata de acum ma vor ferici toate neamurile! (Luca, I, 48)

       Frati crestini,

       Se apropie 2000 de ani de cand aceasta proorocie a fost spusa de o fecioara saraca, intr-unul din cele mai mici orase din Iudeea. Aceasta fecioara necunoscuta locuia intr-o coliba modesta in pamantul Hebronului si se mangaia cu aceste cuvinte in care credea cu statornicie. Au trecut atatia ani si iata ca aceste cuvinte se implinesc inaintea ochilor nostri.
       Stim cu totii ca in toate timpurile popoarele au inconjurat cu cinste pe imparatii lor, precum si pe cei care si-au jertfit geniul si munca pe altarul patriei, ridicandu-le in semn de recunostinta, statui si monumente.
       Biserica, insa, aduce lauda sfintilor martiri care au suferit pentru dreapta credinta, cantandu-le imnuri sfinte si pastrandu-le sfintele moaste in locasurile sale. In familiile crestine copiii poarta respect si dragoste catre parintii lor, iar, dupa ce ii conduc pe ultimul drum, le pastreaza o dulce amintire, privind cu lacrimi in ochi chipurile lor in tablourile ramase.
       Dar, oare, noi crestinii nu suntem datori sa avem respect si sa veneram pe regina crestinismului? Daca oamenii mari, vestiti, sunt vrednici de recunostinta noastra, cu cat mai mult trebuie sa cinstim pe Imparateasa Cerului, care este cea mai mare facatoare de bine a noastra si care ne-a deschis portile fericirii vesnice! Prin Ea am redobandit viata sufletului nostru, caci Sf. Fecioara Maria este mai presus de toate femeile, aleasa mai inainte ca sa fie Maica lui Dumnezeu si a fost plina de Duh Sfant si de Har.
       Viata ei a fost nepatata de pacat si moartea nu a rapit-o ca pedeapsa pentru pacatele sale, caci trupul ei nu a fost supus putreziciunii in mormant, ci s-a inaltat la cer impreuna cu sufletul, la slava lui Dumnezeu si a Fiului Sau.
       Sf. Fecioara Maria n-a avut niciodata pe cineva asemenea ei, nici in cer, nici pe pamant. Numai Dumnezeu este mai presus de ea si s-ar putea spune ca insusi Dumnezeu s-a coborat mai jos decat ea, caci a ales-o ca Maica a Lui din care sa se intrupeze si din al carui piept sa se hraneasca. Noi, pentru a lauda pe Fecioara Maria si a vorbi cu demnitate, dupa cuviinta, nu este de-ajuns numai o singura cuvantare, caci nu putem gasi cununi de lauda dupa vrednicie, oricata bunavointa am avea. Rog, insa, pe Fiul sau sa-mi dea harul trebuincios, punand cuvinte potrivite in cugetul inimii mele, ca sa lumineze Sf. Duh toate inimile ascultatorilor si sa poata rodi fapte pentru viata vesnica.
       Mai intai, sa auda toate popoarele, toti crestinii si paganii, credinciosii si necredinciosii ca, daca noi numim pe Sf. Fecioara Doamna si Imparateasa noastra, aceasta nu este o nascocire a evlaviei crestine, caci aceasta demnitate n-a luat nastere in inchipuirea stramosilor nostri, ci, auziti, insusi Duhul Sfant a vestit inalta ei demnitate. El este care a laudat-o prin gura profetilor, si, luminat de El, David imparatul vedea Imparatia lui Hristos ca se intindea de la apusul si pana la rasaritul soarelui. De-a dreapta lui Hristos, David a vazut pe Maria imparateasa mai inalta decat toate puterile ceresti si ne-o arata langa Cel Atotputernic care depune pe capul ei o coroana de pietre scumpe.
       Datorita virtutilor sale, Sf. Fecioara este incununata din timpul vietii sale pamantesti, caci ea este ca un crin curat. Imparatul Solomon o vede ca pe regina florilor, mai inalta decat codrii din Liban. Eva si multe urmase ale ei au nascut copii pacatosi si criminali, iar Preacurata Fecioara a nascut pe Omul-Dumnezeu fara de pacate, care a mantuit pe toti oamenii. Sf. Fecioara straluceste ca un soare si este icoana cea mai curata a sfinteniei dumnezeiesti.
       Despre ea zice Sf. Ap. Ioan ca are ca vesmant soarele, luna sub picioare si pe cap o coroana de 12 stele. La adormirea ei au venit ingerii si au luat-o cu trup si suflet, asezand-o pe tron, langa Imparatul Slavei. Iata la ce inaltime se afla Imparateasa noastra a crestinilor si iata cum se implinesc profetiile care au aratat ca o vor ferici toate neamurile. Implinirea acestei proorociri a fost si in tara noastra, unde multi domnitori au zidit multe biserici in cinstea ei, ingenunchind inaintea icoanei sale.
       Sa amintim pe Stefan cel Mare, Neagoe si Matei Basarb, Constantin Brancoveanu, care au ridicat o multime de biserici cu hramul Adormirii Maicii Domnului si credem ca este suficient. Dumnezeu atat de mult a iubit-o pe Sf. Fecioara Maria incat i-a dat pe Unicul Sau Fiu, care nu s-a rusinat de sanul Preacuratei Sale Maici. Mantuitorul s-a supus ei in timpul vietii Sale pamantesti si, cand era rastignit pe Cruce, a incredintat ei, ca unei Maici, toata lumea crestina. A incununat-o cu slava si cinste si a pus-o de-a dreapta Sa, in calitate de regina. Dar, cine poate sa laude dupa vrednicie pe aceea care este mai presus decat toata lauda?
       Monumente religioase se unesc cu marturiile istorice pentru a arata vechimea inchinaciunii ce se cuvine Sfintei Fecioare Maria, preotii, regii, imparatii, pictura, sculptura, poetii si scriitorii din primele secole ale crestinismului din evul mediu si din epoca noastra, toate generatiile aduc tributul lor de respect, de recunostinta si de lauda smeritei fecioare din Nazareth. Toata lumea crestina, in decursul veacurilor, a cunoscut puterea ei cea mare si a simtit ajutorul ei in clipele grele.
       Biserica Ortodoxa are o carte numita Minunile Maicii Domnului, pe care, poate, multi le-ati citit si ati luat cunostinta de faptele minunate. Voi aduce acum si trei marturii din Sf. Scriptura, unde se vorbeste despre alegerea Sfintei Fecioare in lucrarea dumnezeiasca.
       Prima si cea mai veche se gaseste la Facere, cap. XXVIII, ver. 10, unde se vorbeste de visul patriarhului Iacov, care a vazut o scara, ce unea cerul cu pamantul, pe care coborau si urcau ingerii lui Dumnezeu. Pe cand Iacov privea uimit aceasta frumusete minunata, a auzit glasul lui Dumnezeu care l-a binecuvantat. El s-a inspaimantat si, desteptandu-se, a socotit ca in locul acela este Poarta Cerului.
       Scara din visul patriarhului Iacov este Sf. Fecioara Maria, caci pe aceasta scara s-a coborat Dumnezeu Iisus Hristos si S-a intrupat din pantecele sau. Fecioara Maria este casa lui Dumnezeu si Poarta Cerului si numai cei ce recunosc aceasta vor intra in Imparatia lui Dumnezeu. Vai de toti cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului si care aduc hule impotriva cinstei sale, caci sunt si de acestia, o multime de ticalosi, unii sustinand chiar ca a mai avut si alti copii, atat de intunecat le este capul.
       A doua marturie o gasim la proorocul Iezechil care spune in vedenia sa cum a fost luat si dus pe calea usii sfinte ce duce spre rasarit, iar usa aceasta era incuiata. A auzit atunci glasul Domnului, care i-a spus ca usa nu se va deschide si nimeni nu va trece printr-insa, caci Domnul Dumnezeul lui Israel va intra printr-Insa.
       Daca citeste cineva toate acesta, neluminat de duhul lui Dumnezeu sau cu alt interes, nu poate intelege Sf. Scriptura, caci in ea se ascund taine mari. Iata, usa cea incuiata este preacurata Fecioara Maria, caci printr-insa a intrat si a iesit Mantuitorul Iisus Hristos, nestricand pecetea fecioriei, asa cum strabate raza soarelui prin geam.
       A treia marturie o gasim tot in Vechiul Testamentul la Paralipomena cap. XIII, ver. 1, unde se spune ca imparatul David a trimis niste oameni ca sa aduca dintr-o localitate Chivotul Domnului. Acest Chivot era un fel de lada poleita cu aur in care se aflau tablele legii, primite de Moise din mana lui Dumnezeu. Deasupra acestui chivot erau doi heruvimi de aur. Preotii, tot poporul si insusi imparatul insoteau in sunetul harfelor si chitarelor carul in care se gasea Chivotul si care era tras de boi. Ajungand la o cotitura, boii au smucit, iar Chivotul sta sa se rastoarne. Atunci, un om din multime a intins mana sa-l sprijine, dar a murit pe loc.
       Vazand moartea lui Uza (caci asa il chema), imparatul David s-a intristat si s-a temut, totodata. Astfel, de frica, nu a mai dus Chivotul in cetatea lui, ci l-a asezat in casa lui Obed Edom, pe care Domnul a binecuvantat-o.
       Vedeti, frati crestini, ca Dumnezeu n-a suferit nici sa fie atins cu mana acesta chivot care inchipuia pe Sf. Fecioara Maria?! Dar, ce se vor face acei nelegiuiti care ating cu limba ascutita sfintenia si fecioria Imparatesei Cerului? Unde vor baga capul hulitorii si necredinciosii care aduc insulte Maicii Domnului prin care ne-a venit mantuirea?
       Chivotul despre care am vorbit il au toate bisericile crestine ortodoxe si se afla pe masa Sf. Altar, iar in el se pastreaza cutiuta cu Sf. Impartasanie. Chivotul este inchipuirea Maicii Domnului, Casa lui Dumnezeu, Poarta Cerului, Usa Raiului iar Sf. Impartasanie inchipuie cuvantul lui Dumnezeu care se afla in biserica slavei Sale. Daca asa stau lucrurile, nu se cuvine si nu este drept a cinsti si noi si a aduce inchinaciunile noastre Imparatesei Ceresti? Daca insusi Dumnezeu a cinstit-o, a iubit-o si a pazit-o, cu cat mai vartos trebuie sa-i aducem multumirile si inchinaciunile noastre, noi pacatosii si nevrednicii?
       Daca este drept ca toti copiii sa iubeasca si sa venereze chiar pe mamele lor, apoi cu atat mai mult se cade sa iubim si sa veneram si noi pe Maica Domnului, care este Maica noastra a crestinilor. Nimic nu este mai drept, nimic nu este mai cuviincios, decat a venera pe aceea pe care Dumnezeu si-a facut-o maica a Lui si pe care ingerii si arhanghelii o lauda in cer. Sa se rusineze, deci, toti sectantii, sa se imbrace cu blestem si sa piara toti hulitorii Maicii Domnului, care este ocrotitoarea crestinilor si salvatoarea omenirii.
       Sf. Fecioara Maria este scaparea noastra din nevoi, aparatoarea noastra in primejdii, mangaietoare in suferinte, mijlocitoare catre Dumnezeu si scaparea pacatosilor care se intorc cu cainta la Fiul Sau. Nimic mai curat, nimic mai dulce, nimic mai sfant ca numele de mama. O mama buna este un inger vazut pe care Dumnezeu l-a pus langa noi ca sa ne sprijine in lupte si sa ne mangaie in suferinte. Cel din urma cuvant pe care-l murmura buzele muritorului este numele scump de mama. Fie barbat sau femeie, fie copil sau batran, pe patul mortii toti murmura cuvantul mama, pentru ca o mama intotdeauna este gata a se jertfi pentru fiul sau.
       Frati crestini, asa e Sf. Fecioara Maria, mama noastra a crestinilor, care este gata sa nu ne refuze rugaciunile si sa nu ne paraseasca in necazuri si primejdii, daca o chemam in ajutor. Dar acum, maica noastra preabuna este suparata si mult intristata pe neamul omenesc care s-a pus in slujba satanei. Astfel, o parte din femei despart pe tata de copii, despart pe copii de Imparatia Cerului, lasandu-i sa umble in intunericul patimilor. O parte dintre femei isi omoara pruncii nevinovati in multe chipuri si s-au ratacit de la adevar, nevoind sa mai auda de invatatura si biserica lui Dumnezeu si, astfel, traiesc in petreceri si desfranari.
       Maica Domnului este suparata pentru ca stie ce-i asteapta pe toti acesti nelegiuiti. Ea vede de acolo, de pe tronul slavei sale, aceste nelegiuiri si aceste suflete pierdute, care nu vor sa tina seama ca s-a platit atat de scump de catre Fiul sau, Iisus Hristos, rascumpararea neamului omenesc. Amarnic vor plange si in zadar vor mai cere ajutor cand se vor trezi in flacarile iadului si in chinurile vesnice. Sa auda acum toti pacatosii pamantului, sa se intoarca degraba toti deznadajduitii si ratacitii si sa vina din calea ratacirii. Sa impreunam mainile cu totii in locasul lui Dumnezeu cel sfant si sa cerem sprijinul si apararea noastra sub povatuirea si protectia Preacuratei Fecioare Maria, zicand si noi impreuna cu toti crestinii:

       Rugaciune
       Bucura-te, Fecioara si Maica lui Dumnezeu, Templul cel viu si nemuritor al dumnezeirii, comoara si lumina lumii, cinstea fecioriei, sprijinitoarea credintei ortodoxe!
       Bucura-te, Imparateasa, care ai nascut pe Dumnezeu spre mantuirea neamului omenesc!
       Ajuta-ne, dar, ca sa stingem focul patimilor si razboiul cel launtric sa inceteze. Mijloceste la Fiul Tau si Dumnezeul nostru ca sa ne dea har sa imitam si noi virtutile tale. Fa, cu rugaciunile tale, sa inceteze toata tulburarea demonilor de pe pamant, sa se sfarame toata ratacirea si sa se risipeasca toate vrajitoriile si spurcaciunile. Sa biruiasca lumina Evangheliei si adevarul, sa se stinga minciuna si sa triumfeze crestinii drept maritori intru Imparatia Fiului tau, Fecioara Marie, Imparateasa noastra a tuturor crestinilor, ca sa fim si noi acolo in vecii vecilor.
Amin.