PREDICA LA PRAZNICUL NASTERII MAICII DOMNULUI

Nasterea ta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea (Tropar)

       Frati crestini,

       Ziua nasterii fiilor lui Adam si a Evei, era socotita ca o zi de triste-te pentru cei ce se nasteau si nu de bucurie fiindca erau niste fii ai maniei, ai pacatului si chiar vrajmasi a lui Dumnezeu. Erau socotisi pieirii si mostenitori ai blestemului Dumnezeiesc, caci pana la Mantuitorul toata lumea mergea in iad, si buni si rai. Cu nasterea Fecioarei Maria, au inceput sa se iveasca zorile de ziua, sa treaca noaptea aceasta de intuneric si sa se astepte soarele dreptatii care va lumina lumea si o va rascumpara din blestemul cel greu in care cazuse.
       Iata de ce nasterea Sf. Fecioare Maria este un eveniment mare de bucurie pentru neamul omenesc. Pe aceasta Fecioara o asteptau prooroci, patriarhi vechiului Testament si tot neamul omenesc. Imparatul Solomon inainte de nasterea Sf. Fecioare cu multi ani o vesteste cu duhul zicand: "Cine este aceasta fericita faptura care se iveste in calea vietii cu atatea haruri? Ea este stralucitoare ca zorile unei frumoase zile, placuta ca luna si aleasa ca soarele. Este puternica si infricosatoare, ca armatele asezate in linie de bataie carora nimeni nu le poate sta impotriva".
       Intr-adevar, Sf. Fecioara este infricosatoare pentru iad, caci s-a nascut ca sa zdrobeasca capul sarpelui diavol si sa se distruga imparatia pacatelor.Dar pe cat este de infricosatoare pentru diavoli, pe atat este de mangaietoare pentru sarmanii oameni afundati pana atunci in intuneric, in sclavie si idolatrie. Ea se naste ca sa devina maica a Mantuitorului, a Fiului lui Dumnezeu. Se naste pentru a lucra mantuirea neamului omenesc, pentru a fi Regina si imparateasa cerului si a pamantului.
       O, cat este de slavita Nasterea Sfintei Fecioare Maria! Dumnezeu - Tatal isi pune toata bunavointa. Dumnezeu - Fiul vede mai inainte in ea pe Maica Sa iubita, iar Dumnezeu-Sf. Duh se odihneste in ea si o umbreste ca pe o Fecioara si mama sfanta fara de prihana. Ingerii slavesc cu cantarii de bucurie si se lumineaza prin venirea ei in lume. Leaganul Sf. Fecioare Maria a fost inconjurat de smerenia cea mai adanca si de saracia cea mai desavarsita. Ea trebuia sa distruga pacatul mandriei care se inradacinase adanc in inima omului. Prin exemplu ei a aratat lumii ca smerenia si saracia vor umple de daruri ceresti pe cei ce urmeaza. Ascultati acum cum scrie Sf. Scriptura despre nasterea Preacuratei Fecioare Maria.
       In Palestina era un om cu numele Ioachim, care avea o sotie ce op chema Ana. Amandoi erau de neam mare, imparatesc si arhieresc, plini de bunatate si de milostenii. Erau smeritii si evlaviosi, nelipsind de la biserica, unde aduceau lui Dumnezeu Jertfe si multumiri pentru binefacerile primite. Erau insa foarte mahniti, caci ajunsesera la adanci batraneti si nu aveau nici un copil.
       In vremea aceea cei care nu aveau copii erau socotiti ca lepadati de Dumnezeu si de aceea erau dispretuiti, iar ceilalti nu primeau nimic din mana lor. La biserica ei trebuiau sa stea mai in urma si cand aduceau jertfe la altar ei erau ultimii.
       Intr-una din zile fiind sarbatoare mare la evrei, s-au dus la biserica si Ioachim cu sotia lui. Din ravna pentru Dumnezeu, au indraznit sa aduca jertfa inaintea celorlalti. Preotul s-a maniat foarte tare si i-a infruntat cu cuvinte aspre. Ioachim si Ana au iesit afara rusinati si mergand spre casa batranul Ioachim spuse femeii sale: "Pe mine nu ma mai trage inima sa merg in casa mea, pentru ca suntem urgisiti de Dumnezeu si de oameni. Du-te tu singura si da milostenie la saraci, fa rugaciuni, iar eu ma duc in munte la pestera; acolo voi posti si voi ruga pe Dumnezeu cu lacrimi, sa se milostiveasca spre noi si sa ne daruiasca si noua un copil.”
       Despartindu-se unul de altul, Ana s-a dus acasa, a intrat in gradina si ingenunchind se ruga lui Dumnezeu zicand: ”Doamne Atottiitorule, cela ce numai cu cuvantul Tau ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa creasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra sotia lui Avraam si la batranete a nascut pe Isac; da-mi Doamne si mie roada pantecelui meu ca sa scap de ocara oamenilor si fagaduiesc ca ce voi naste, fie fata fie baiat, il voi darui cu toata inima sa slujeasca Tie toata viata in biserica Ta cea sfanta”.
       Ioachim, barbatul ei , se ruga in acelasi timp sus in munte petrecand in lacrimi si post. Vazand Dumnezeu suspinele celor doi batrani, a trimis pe arhanghelul Gavriil acolo in munte la Ioachim care i-a zis:” Bucura-te Ioachime si te veseleste; eu sunt ingerul lui Dumnezeu, Gavriil, si am venit la tine sa-ti spun ca vei avea o fecioara, care va naste in fecioria sa pe Imparatul lumii. Lasa supararea si mergi vesel acasa ca a auzit dumnezeu rugaciunile tale”. Acestea zicand ingerul s-a dus si la Ana spunandu-i si ei aceleasi cuvinte.
       Dupa ce a auzit cuvantul ingerului, Ioachim s-a dus acasa unde a aflat-o si pe Ana vesela, iar dupa noua luni aceasta a nascut o fetita frumoasa, si sfanta, prin impreunare fireasca, dar care era rodul postului, al lacrimilor, milosteniilor si rugaciunilor.
       In acea vreme evreii aveau obicei sa cheme preotii a opta zi dupa nastere ca sa puna nume pruncului. Asa au facut si Ioachim si Ana si au botezat-o pe fiica lor Maria ce se talcuieste Imparateasa. In limbajul elinesc aceasta inseamna izbavitoare - va izbavi deci neamul omenesc din ghearele diavolului si din muncile iadului.
       Acest praznic il sarbatorim noi astazi frati crestini, aceasta taina o prea marim. Laudam pe Ioachim si pe Ana, parintii Maicii Domnului. Pe cat au fost de suparati, pe atat de mult i-a bucurat Dumnezeu, daruindu-le pe cea mai aleasa dintre toate neamurile, pe cea care a impacat cerul cu pamantul , pe Dumnezeu cu oamenii. De aceea Sfanta Biserica canta cu mare glas troparul nasterii sale zicand: "Nasterea ta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Si dezlegand blestemul a dat binecuvantare si stricand moartea ne-a daruit noua viata vesnica”.
       Intr-adevar, nascandu-se in Nazareth Sfanta Fecioara, s-a vestit sfarsitul trist al noptii pacatului si s-au ivit zorile unei zile luminoase. Stim cu totii ca atunci cand se revarsa zorile diminetii toata firea se bucura. Sfanta Fecioara vestea sfarsitul relelor noastre, vestea oamenilor sosirea zilei in care va straluci soarele dreptatii care va veni sa lumineze lumea.
       Fecioara Maria este asemanata cu luna care este mai stralucitoare decat toate stelele si care isi imprumuta stralucirea de la soare si lumineaza in timpul noptii. Iisus - adevaratul soare nu se aratase inca, dar Maria il vesteste si intunericul de care era patrunsa omenirea incepe a se risipi. Prin minunata stralucire a virtutilor sale ea este asemanata chiar cu soarele insusi, mai ales ca straluceste ca un soare intre noi si Dumnezeu. Iata despre cine zicea Solomon imparatul: "Cine este aceasta care se iveste ca zorile, frumoasa si aleasa ca soarele?”
       Dar nasterea Sfintei Fecioare Maria a adus o mare deznadejde demonilor din iad, producand intristare lui lucifer si ingerilor lui. Prin nasterea ei s-a implinit cuvantul lui Dumnezeu pe care il spusese sarpelui inselator in rai: ”Dusmanie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si intre samanta ei. Aceasta va zdrobi capul tau”. Intr-adevar, prin nasterea Fecioarei Maria diavolul a suferit groaza mare, de aceea Sf. Biserica cu mare dreptate a oranduit sa proslavim amintirea acestei sarbatori si sa ne bucuram si noi impreuna ci proorocii, ingerii si toti sfintii.
       Iata de ce iubiti crestini, suntem datori sa urmam pilda vietii si credintei Fecioarei Maria. Daca astazi Sf. Fecioara sta pe tron stralucit si s-a inaltat mai presus decat toti ingerii, aceasta se datoreste sfinteniei, virtutile ei si grijii pe care a avut-o sa rodeasca darurile primite de la Dumnezeu.
       Dar noi ce facem cu harurile primite la botez, atunci cand am devenit mostenitori ai imparatiei cerurilor? Avem noi grija sa facem fapte de credinta, de nadejde, de dragoste, sau am ingropat talantul? Ne interesam noi cum sa practicam viata crestina, sfintenia, umilinta, curatia, rabdarea, milostenia si toate celelalte dupa care ne cunoastem ca suntem fii Lui?
       Dupa cum observam in lume, intuneric mare domneste in inima, mintea si viata oamenilor, caci in intuneric sufletesc si trupesc se zamislesc si se nasc oamenii pe pamant. Desi se nasc din parinti crestini, copii sunt zamisliti in pacate de desfranare, si cad cu totul din harul virtutilor, caci dupa ce inii au trait necununati, fara binecuvantarea lui Dumnezeu in biserica, nu tin socoteala de posturi, de sarbatori si nu respecte legile dreptei credinte, si nici chiar legile medicinii ca sa se poata naste ceva bun pe fata pamantului.
       Se straduiesc oamenii pentru copii lor sa le faca conditii bune in copii in pacate. Vai viata aceasta, dar nu indeplinesc ce este mai important. Din stiinta sau nestiinta dispretuiesc legile credintei si in timpul betiei si al chefurilor blestemate, zamislesc de ei, ca vor avea de suferit si vor deveni o mare povara pe capul parintilor mai tarziu si chiar al societatii intregi. De aceea ii auzim pe multi tineri plangandu-se, ca ar dori si ei sa fie mai buni, sa nu mai faca rele, sa se poata ruga si sa iubeasca biserica, dar nu pot. Pe multi ii auzi zicand: "Parca e cineva care nu ma lasa si ma impinge sa fac rau."
        Da, Intr-adevar exista cineva care nu-i lasa si acest cineva este diavolul. Samanta de la el s-a zamislit odata cu ei in timpul poftelor pacatoase al trairii fara sa se tina seama de legile lui Dumnezeu. Atunci a inceput diavolul sa ia in stapanire incetul cu incetul sufletul si trupul omenesc si cu cat s-a trait mai mult in pacate, cu atat a prins si el radacini mai adanci, de aceea multi nu mai au putere sa se ridice din mocirla pacatelor.
       Iata de ce tinerii trebuie sa se fereasca de orice primejdie sufleteasca, fiindca majoritatea au fost zamisliti si crescuti in gusturile lumii si a placerilor ei pacatoase, iar acum e greu sa le cerem ca sa se ocupe cu lucruri serioase. Milti i-au in ras religia si vorbesc cu dispret de slujitorii biserici. Foarte putini din cei distrusi complet sufleteste si trupeste mai incearca un loc de salvare.
       Prin urmare frati crestini, vedem cum parintii sunt cei dintai care calca in picioare legile lui Dumnezeu si apoi ei mai vor ca sa fie ascultati si respectati de copii lor. Acest lucru nu mai e posibil, de aceea multi ispasesc cu lacrimi amare aceste calcari de lege ale lui Dumnezeu si mor cu amaraciunea aceasta in suflet si se duc in chinurile iadului. Sa ne formam deci din copilarie inima pentru virtuti crestine, sa ne impacam cu lipsurile, sa ne infranam pornirile dobitocesti si sa ne obisnuim cu viata duhovniceasca spre binele sufletului si al trupului nostru.
       Dupa ce s-a nascut fericita Fecioara Maria, pana la etatea de trei ani a fost sub paza parintilor care au invatat-o aceleasi frumoase virtuti pe care si ei le-au practicat. Parca o vedem pe batrana Ana cumo invata rugaciuni si nu ne putem opri sa nu ne gandim ca multe mame astazi nu poarta de grija copiilor lor. Astfel in primii anisori, nu-i aduc la biserica, nu le arata sfanta credinta si nu-i feresc de locurile periculoase care le strica cresterea sanatoasa.
       Multi parinti nu se impartasesc cand sunt tineri si mare greseala fac pentru ca si pruncul care este in pantece trebuie sa primeasca din taina aceasta sfanta ca sa iasa un copil cu sfintenie in el. Dar multi parinti tineri nu fac lucrul acesta, iar dupa ce li s-au nascut copilasii nu-i aduc cu anii la biserica ca sa fie impartasiti. Pana la varsta de 7 ani, copiii trebuie adusi la biserica sa fie impartasiti din 40 in 40 zile. Sa se intereseze macar bunicile daca parintii nu sunt in stare si n-au credinta, pentru ca prin trupul si sangele Domnului se sfintesc copiii.
       Vai de parintii care nu-si cresc copiii in frica de Dumnezeu, caci vor avea multe de tras de pe urma lor, deoarece acesti copii lasati de capul lor vor ramane surzi la sfaturile si poruncile parintesti. Acesti copii vor avea dezgust pentru tot binele, nu vor fi in stare sa se ocupe de lucruri serioase si nu isi vor face datoria nici in servici, nici in casa parintilor. Vor fi nestatornici in casatorie, complet dezorientati in toate problemele vietii si nefolositori pentru intreaga societate. De aceea auzim si vedem cum tineretul nostru face atatea crime, violuri, furturi, batai, betii si tot felul de nenorociri, suparand grozav pe parintii lor.
       Acesti parinti care n-au avut grija de ei acum isi iau plata si vor mai avea si o alta judecata si suferinta vesnica, pentru ca nu si-au facut datoria fata de copiii lor ca sa le arate lumina invataturii Domnului Hristos. Sf. Scriptura ne spune cum patriarhul Iacob a avut un vis cu o scara lunga ce lega cerul cu pamantul pe care suiau si coborau ingerii lui Dumnezeu.
       Frumos si mare vis pentru ca scara din visul lui Iacob este Preasfanta Fecioara a carei nastere o praznuim astazi. Ea este aceea care a legat cerul cu pamantul si prin curatenia sufletului si a trupului ei a pogorat pe Fiul lui Dumnezeu pe pamant. Prin ea ne inrudim si noi cu Dumnezeu si mai mult chiar ne facem fiii lui Dumnezeu. Odata cu nasterea Fecioarei Maria, ingerii cerului coboara la noi ca sa ne ridice sus de pe pamantul acesta care prin pacatul lui Adam a primit blestem, lacrimi si suferinte.
       Sa bagam de seama, inca, ca dedesubt, sub scara aceasta, este o alta scara care duce jos, spre iad. Pe aceasta scara suie si coboara ingerii iadului – demonii. Ingerii cerului vor sa ne lege cu Dumnezeu, in timp ce ingerii iadului vor sa ne lege cu diavolii intunericului. Depinde de viata noastra, de cine vrem sa ascultam, caci in viata noastra se amesteca puterile cerului, dar si ispitele iadului.
       Sa ne facem socoteala in momentul de fata fiecare si sa vedem de cine ascultam mai mult. Sa privim la viata noastra si sa ne vedem faptele bune sau pacatele si de aici vom putea sa intelegem ai cui suntem in momentul de fata si cui slujim; lui Dumnezeu, sau diavolului.
       Sa serbam deci cu bucurie, frati crestini, sfanta zi a nasterii Maicii Domnului. S-o laudam cu cantari duhovnicesti, sa cadem in genunchi inaintea sfintei ei icoane si sa binecuvantam pe aceea pe care ingerii o lauda in cer. Sa o veneram cu toata evlavia si cu toata dragostea, caci prin mijlocirile ei ne facem fii iubiti ai lui Dumnezeu, ne umplem de darurile ceresti si ne curatim inimile marturisind-o ca Maica lui Dumnezeu.
       Sa avem in ea desavarsita incredere si s-o chemam in ajutor in orice imprejurare, in timpul vietii noastre caci Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul ei cel Unul Nascut, i-a dat cheia comorilor milostivirii Sale, ca Maicii lui Dumnezeu celei prea iubite si ea este atotputernica ca sa ne ajute si sa ne apere in nevoile si in necazurile noastre. Dar si noi sa fim recunoscatori si, mai ales, partea femeiasca sa-i urmeze vietii ei curate intru totul, cu sfintenie, modestie si, mai ales, smerenie. Fiecare sa inalte mereu rugaciuni catre Dumnezeu ca sa-si izbaveasca sufletul de ispita si veninul sarpelui diavol.

       Rugaciune
       O, Prea Sfanta Fecioara Maria, Imparateasa cerului si a pamantului, care te-ai nascut din sfintii tai parinti Ioachim si Ana, ni nu avem cununi de aur ca sa incununam cinstita fruntea ta si nu putem sa-ti inaltam atatea biserici si altare dupa meritul pe care-l ai. Sufletul nostru insa sa fie biserica, iar inima altarul, unde sa arda tamaia rugaciunilor noastre.
       Roaga pe Fiul tau neincetat pentru tot neamul nostru crestinesc ca sa ne ierte si sa ne ajute sa putem face si noi voia Sa, pentru ca si noi sa fim in partea celor ce se mantuiesc in vecii vecilor.
Amin.