PREDICA LA DUMINICA DINAINTEA NASTERII DOMNULUI IISUS HRISTOS

Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu (Matei, I, 23)

       Frati crestini,

       Aceste cuvinte din proorocia Isaiei ni le aminteste astazi Sfanta noastra Biserica prin Evanghelistul Matei, ca dovada ca s-a implinit Scriptura. Evanghelia aceasta se citeste in duminica dinaintea nasterii Domnului Hristos, pentru ca sa ne pregateasca cu vrednicie sa intampinam mareata zi a nasterii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Imaparatul nostru al crestinilor.
       Noi toti trebuie sa simtim iubirea Lui de oameni, fiindca a venit sa ne mantuiasca. Cei ce calatoresc in Italia si viziteaza insula Corsica sunt atrasi, mai intai, de parfumul florilor: de rozmarin, de crini, de trandafiri... Asa si pe noi ne atrag spre ieslea lui Hristos, prin Bethleemul din Iudeea, cantarile Bisericii care tot mai des anunta aceasta zi plina de bucurie si de mantuire. Aceasta zi plina de lumina, cand Dumnezeu se face om si se naste pe pamant, salasluindu-se printre noi, pacatosii.
       O, ce mare minune este aceasta, fratilor! De peste cinci mii de ani pacatul lui Adam inchisese usile cerului, oamenii ajunsesera sclavii demonului, ai patimilor celor mai ingrozitoare cufundati in intunericul idolatriei si in umbra mortii. Prin pacatul lui Adam si ale lor proprii, oamenii sfaramasera legaturile care ii uneau cu Dumnezeu. Ei se revoltasera impotriva celui Atotputernic. De aceea, si Dumnezeu se departase de acest pamant plin de nedreptati si nu-i mai socotea fii ai Sai, caci raul ajunsese a extrem si vrajba intre cer si pamant nespus de mare.
       De aceea, pentru a impaca cerul cu pamantul trebuia sa se nasca un mijlocitor, un om si, in acelasi timp, Dumnezeu. Un mijlocitor care sa ne poata invata calea catre fericire prin exemplul Sau. Si iata ca acest mijlocitor, care a venit ca sa ne impace cu tatal Ceresc a fost vestit de Duhul Sfant prin prooroci cu sute si chiar mii de ani inaintea poporului evreu, din a carui semintie trebuia sa se nasca.
       Dar, nu numai poporul evreu astepta un salvator care sa-l scape din robia diavolului, ci intreg neamul omenesc, caci Dumnezeu luminase pe unii intelepti din fiecare popor ca sa vada si sa astepte pe trimisul Lui intrupat, pe liberatorul omenirii, pe Mesia, pe Cuvantul lui Dumnezeu din cer.
       In istoria religiilor altor popoare gasim ca asa asteptau chinezii pe un oarecare rege pastor si mare doctor sfantul care va veni din cer ca sa mantuiasca lumea. Un mare invatat a scris atunci ca se va ridica un om sfant care va face un ocean de fapte bune. El va veni din cer si va avea toata puterea pe pamant.
       Egiptenii asteptau si ei pe Isis, mama neamului omenesc care va naste pe Horus, eroul care va zdrobi pe Tifon, vrajmasul neamului omenesc, adica pe diavol. Indieni asteptau si ei pe Brahma sau Visnu, care va apare in chip omenesc, va sfarama puterea celui rau, ii va rasturna tronul si va repara ruinele omenirii.
       Persii asteptau pe Mitra, mijlocitorul suprem care va birui pe Ahriman, spiritul cel rau si va uni intr-o singura familie omenirea intreaga cu o limba si un sceptru. In Japonia, in Siham, in Tibet, pretutindeni popoarele din Orient asteptau pe un Dumnezeu venit din cer care sa-i invete pe oameni si sa repare greselile lor. Popoarele din America ziceau ca Purul va trimite din cer pe propriul sau fiu, pentru a extermina sarpele.
       Mexicanii credeau intr-o transformare reigioasa care va inlocui sacrificiile omenesti. Aceeasi asteptare, aceeasi nadejde se observa la popoarle edin Occident. La Atena si la Roma s-au dezvoltat doua din cele mai mari civilizatii din vechime. De la aceste inaltimi privirea lor a zarit figura curata si luminoasa a Aceluia ce trebuia sa vina. Filozoful Socrate spunea ucenicilor sai: "Sa nu cerem nimic zeilor, sa asteptam un trimis din cer care va veni sa ne invete datoriile noastre catre zei si catre oameni si sa nadajduim in bunatatea divina ca aceasta zi nu este departe".
       Puternica Roma de atunci asculta cu fericire cuvantul unui orator numit Cicerone care ii anunta ca un rege universal va veni si va carmui toate popoarele rege vazut al tuturor oamenilor; de asemeni, marele poet Virgiliu, in cantarile lui, pomenea de un print fiul cerului, vlastar iubit ai zeilor el vedea globul pamantesc clatinandu-se in fundamentele sale. Pamantul, marile si cerul tresaltand de bucurie si salutand era cea noua ce se deschidea.
       Si, asa, toate popoarele asteptau cu nerabdare venirea izbavirii lor. Fiecare, dupa cum putea si dupa cum era inspirat. Unii ziceau ca va veni din Orient, altii ca din Occident. Dar, din Iudeea trebuia sa vina Izbavitorul, dupa Scriptura, cum se anuntase prin prooroci. Poporul evreu stia si cand va veni acest trimis si unde se va naste. El avea profetii sai, glasurile lor inspirate de Dumnezeu nu incetau a le fagadui un Mantuitor.
       Proorocul Isaia s-a ridicat si a descoperit cu precizie portretul trimisului lui Dumnezeu. El zicea ca va fi prunc: "Ca Prunc se va naste si se va da noua". El zicea ca se va naste din fecioara: "iata Fecioara in pantece va lua si va naste Fiu si se va chema numele lui Emanuel, inger de mare sfat. Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domnul pacii, Parintele veacului ce va sa fie". Acesta este Fiul lui Dumnezeu. El va invia din morti, El va deschide ochii orbilor si urechile surzilor. Atunci va sari schiopul ca cerbul si se va limpezi limba gangavului.
       Proorocul Miheea anunta locul nasterii Mantuitorului zicand: "Si tu Bethleeme, casa Eufratului, mic esti intre miile Iudeii ca din tine va iesi Mie sa fie povatuitor in Israel".Si asa Dumnezeu a cautat sa convinga si sa intoarca pe fiii rataciti si revoltati acasa. Dar in zadar. Povetele proorocilor le descopereau atat de clar chipul Fiului Sau, ca sa-L cunoasca, dar ei tot nu L-au cunoscut! Omenirea era inabusita de toate viciile si decazuta incat nu putea sa ridice capul si sa priveasca cerul. Nimic nu se schimbase pe pamant si raul ramasese aproape general. Nu mai era decat un singur mijloc si fara indoiala sublim si hotarator.
       Pentru ca lumea nu voia sa vina la Dumnezeu, S-a hotarat Dumnezeu sa vina la lume si sa Se salasluiasca in mijlocul fapturilor Sale razvratite. Si l aplinirea vremii, cand a vrut Dumnezeu, S-a salasluit in pantecele Fecioarei Maria prin vestea cea buna a arhanghelului Gavriile si prin incuviintarea acesteia.
       Trecusera noua luni de cand ingerul Gavriil adusese vestea din cer Mariei ca va naste un fiu. Era aproape momentul cand Fiul lui Dumnezeu trebuia sa se nasca in lume. Iosif si Maria locuiau in Nazareth, la departare de peste 120 km de Bethleem. Ei nu aveau nici un motiv sa se duca in patria lui David, la Bethleem, dar se implinira proorociile. Dumnezeu a insuflat imparatului Romei care domnea in lux si era cel mai puternic din intreaga lume de atunci si subjuga popoarele, sa numere oamenii, sa masoare tarile ca sa vada ce impozite poate sa puna.
       In Iudeea toata tara era in miscare. Roma voia sa stie cati urmasi ai lui Avraam si Iacov au mai ramas in tara parintilor lor, si la chemarea ei, nenorocitii evrei au trebuit sa se inscrie in registrele mai-marilor stapanirii.
       Imparatul Octavian August ocrotea religia pagana. El facea pe placul lumii, iar lumea pagana era multumita de el. Iata ce sune imparatul Octavian August: "Am hotarat pentru popor si nobilime sa se serbeze 47 de jocuri, din care fiecare m-a costat 3 milioane bani. In aceste jocuri se vor lupta o mie de lei, o mai de porci, o mie de cerbi si o mie de struti. Eu am baruit Galia, am invins Spania, am umilit Grecia, am supus Asia si Africa, am subjugat Germania si toate popoarele se inchina inaintea mea, ca inaintea lui Dumnezeu".
       Ce vorbe mari! Cata mandrie! Si tocmai in timpul acela a ales Dumnezeu sa se nasca Fiul Sau, intr-o pestera saraca din Bethleem. O data cu nasterea Domnului Iisus Hristos a inceput si numaratoarea anilor in toata lumea. Era schimbarea omenirii, venise izbavirea cea de mult asteptata.
       Pentru Iosif si Maria, porunca data de imparatul roman este porunca lui Dumnezeu. Ei pleaca si, dupa o calatorie de cateva zile, ajung spre seara la Bethleem orasul lui David (stramosul Mariei din care s-a nascut Iisus). Maria si Iosif s-au dus in Bethleem pentru ca se trageau din familia regala, iar Iisus era cu adevarat fiul lui david, dupa cum au spus mai inainte proorocii.
       Nimeni nu vedea mana care urmareste toate din inaltime si nimeni azi nu poate sa patrunda tainele lui Dumnezeu in ocarmuirea lumii! In acea noapte sfanta oraselul Bethleem dormea fara sa se ingrijeasca ca Dumnezeu l-a cercetat si fara sa-i para rau ca l-a inchis portile si nu L-a primit in casele lui. Sa facem si noi o calatorie pana la Bethleem pe aripile credintei noastre si sa vedem pe Cuvantul lui Dumnezeu care S-a facut om. Ce vedem acolo? Un staul, un dulgher, o femeie saraca, putine paie, un copil tremurand de frig.
        O, Doamne! Acesta este Fiul Tau?
       Acest umil copil este Acela care a fost asteptat cinci mii de ani, anuntat de atatia profeti, Imparatul Slavei si Domnul pacii?
       De ce ai ales aceasta stare atat de umila, Doamne?
       Imparatul cerului si al pamantului s-a nascut intr-o iesle, in saracie. De mic ne-a aratat calea de urmat, calea lepadarii de sine. De aceea, evreii nu L-au cunoscut si Il asteapta si astazi sa soseasca.
       Asa din toate popoarele lumii unii au crezut, altii n-au crezut in Fiul lui Dumnezeu nascut in pestera din Bethleem. Totusi, in toate popoarele se afla crestini si ucenici ai lui Iisus si pana la ziua judecatii, cand va veni a doua oara sa judece viii si mortii, va mai fi inca timp de a recunoaste pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu?! Cine nu se va intoarce pana atunci va ramane in pieirea vesnica! Pestera unde s-a nascut Iisus exista si astazi in Bethleem. Acolo s-a ridicat o biserica, dar nu numai acolo, ci pe tot pamantul s-au inaltat biserici, unde in fiecare zi de sarbatoare se repeta minunea din pestera din Bethleem, prin Sf. Liturghie, insa cu o singura deosebire: atunci Iisus S-a aratat oamenilor fata catre fata, iar acum la Sf. Liturghie se arata invaluit de tana sub chipul painii si al vinului.
       Atunci s-a aratat un prunc culcat in iesle, acum se arata sub forma Sf. Impartasanii.
       Atunci o Fecioara L-a nascut, acum Biserica Il tine in bratele ei.
       Fecioara cea curata este Biserica Crestina Ortodoxa, batranul Iosif inchipuie Vechiul Testament cat si poporul ales care a crezut si va crede pana la sfarsitul veacurilor. Bethleemul este lumea cea ipietrita care nu L-a primit. Pestera este Altarul unde se savarsesc toate tainele. Ieslea este Sf. Potir din care ne impartasim noi, crestinii.
       Sf. Parinti au randuit ca sa se praznuiasca nasterea Domnului o data pe an la 25 decembrie. S-a randuit la sfarsitul anului, pentru ca si Domnul Hristos a venit in lume catre sfarsitul veacurilor sa implineasca legea, si in vreme de iarna, cand inimile oamenilor sunt reci si lipsite de caldura.
       Nasterea Domnului Hristos a fost altfel decat a noastra, a oamenilor pacatosi. El care Sa nascut fara de pacat, trebuia sa se nasca mai presus de pacatosi. Fecioara Maria nu a avut dureri la nastere si cheile fecioriei nu s-au stricat. Pruncul Iisus a iesit din pantecele Fecioarei, asa cum mai tarziu a intrat la ucenici prin usile incuiate.
       Sf. Biserica se pregateste pentru marele praznic care ne sta inainte si se imbraca in vesminte noi si luminoase. In acest timp auzim cantandu-se: "Hristos se naste, slaviti-L, Hristos din cer, intampinati-L, Hristos pe pamant, inaltati-va mai presus de cele pamantesti". Acum ne pregatim si noi crestinii, pentru a-L intampina pe Imparatul si Mantuitorul nostru, caci fara o pregatire duhovniceasca din partea noastra, in zadar sunt toate slujbele Bisericii.
       Sf. Biserica nu ne opreste a ne ingriji si de cele trebuincioase trupului ca sa se veseleasca si el impreuna cu sufletul. Trupul inchipuie pe batranul Iosif, logodnicul Maicii Domnului, iar sufletul si mintea, inchipuie pe Fecioara Maria. Amandoi trebuie sa se bucurie de nasterea Pruncului Sfant Fiul lui Dumnezeu.
       Pentru a fi pregatiti cat mai bine la marele praznic al nasterii Domnului, trebuie sa curatim casa sufletului prin spovedanie sincera si curata, pana la umilinta. Sa ne imbracam in haina cea noua a pocaintei, sa ne pregatim masa inimii noastre cu tot felul de fapte bune; sa punem acolo asemenea magilor: aur lamurit care este dragostea cu care Il castigam pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este Dragoste! Sa punem langa au tamaie curata, adica sfanta rugaciune, caci ea este maica faptelor bune si calatoreste odata cu omul de la nasterea lui si pana la moarte.
       Rugati-va pentru preoti, rugati-va unii pentru altii, rugati-va cei adormiti, aduceti-va aminte de cei in suferinta, de toti necajitii si asupritii. Facand asa ne vom asemana magilor si pastorilor care au adus daruri Pruncului Iisus.
       Pe langa acestea sa punem pe masa bunatatilor si alte virtuti: blandetea, rabdarea, iertarea, post si milostenie, ca in clipa cand Oaspetele cel asteptat va intra in casa noastra; in clipa cand Il vom primi prin Sf. Impartasanie pe Pruncul Iisus, el sa Se odihneasca in ieslea inimii noastre, sa Se nasca in noi, sa-L vedem fata catre fata, sa cinam cu El. In clipa aceea vom deveni o Biserica vie, trupul pestera, mintea fecioara si vom putea canta slavoslovii impreuna cu ingerii.
       Es, Dumnezeu, inconjurat de ostile ingeresti, de serafimi si heruvimi, S-a pogorat intr-o pestera saraca. In numele cui si pentru cine a venit? Credinta noastra raspunde la aceasta intrebare: "Pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire".
       Sa suspinam ca n-am putut face macar ce au facut inaintasii nostri care-L adorau plini de fapte bune si-i aduceau la iesle viata cea mai curata. Sa ne cutremuram de nemernica noastra si sa-L intampinam cu umilinta, dar si cu nadejde nestramutata in mila si bunatatea Lui.
       Daca imparatii si domnii pamantului fac gratieri detinutilor cand li se naste un fiu dorit, cu mult mai mult Dumnezeu ne va gratia pe noi osanditii, gresitii si calcatorii legii Lui, la nasterea Fiului Sau, Iisus Hristos!

       Rugaciune
       Doamne Iisuse Hristoase, Mieluselul lui Dumnezeu care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dinte care cel dintai sunt eu, vino si in ieslea saracului meu suflet si lumineaza-l cu lumina stralucirii Tale, facandu-l locas dumnezeiesc, ca sa fiu cu Tine in toate zilele vietii mele in vecii vecilor
. Amin.