PREDICA LA PRAZNICUL INTRARII MAICII DOMNULUI IN BISERICA

Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau, ca a poftit Imparatul frumusetea ta, ca El este Domnul tau (Ps. XLIV, 12-13).

       Frati crestini,

       Toate faptele sfintei Fecioare Maria sunt vrednice de mirat si pline de invataturi pentru noi. Pentru aceasta Sfanta Biserica, n-a lasat nici una din aceste fapte stralucite fara sa nu le puna inainte ca o pilda, dupa care sa ne carmuim viata si sa stim pentru ce ne inchinam ei si pentru o cinstim cu atata evlavie.
       Dintre toate jertfele aduse lui Dumnezeu, in afara de jertfa ce i-a fost adusa de Fiul Sau Iisus Hristos pe crucea de pe Golgota, cea mai placuta a fost aceasta a Preacurate Fecioare Maria, pe care o sarbatorim astazi, adica aducerea ei ca jertfa la etatea de trei ani, in biserica lui Solomon din Ierusalim. Ea vine condusa de parintii sai ca sa se afieroseasca in chip solemn lui Dumnezeu.
       Erau doi soti batrani Ioachim si Ana. Acestia nu aveau copii, insa faceau multe milostenii, post si rugaciuni cu lacrimi, ca sa le daruiasca si lor Dumnezeu un copil, fagaduind ei ca pe acel copil il vor darui lui Dumnezeu. Dupa ani de staruinta si rugaciuni, Milostivul Dumnezeu le-a dat o copila cu totul sfanta si aleasa, pe care o numira Maria. Mare bucurie a cuprins inimile acestor batrani, cand s-a nascut Fecioara Maria.
       Trecand trei ani de la nasterea ei, parintii Ioachim si Ana s-au tinut de fagaduinta si au venit sa aduca in biserica ca un dar sfant, pe Fecioara Maria, inchinata lui Dumnezeu. Facand ei multa pregatire, au adunat in Nazareth toate rudeniile lor, caci Sfantul Ioachim era de neam imparatesc, iar Sfanta Ana, de neam arhieresc. Au imbracat atunci pe Fecioara copila cu podoabe imparatesti si au chemat si pe alte fecioare tinere pe care le-au impodobit si le-au randuit sa mearga inainte cu faclii aprinse in mana cantand din gura psalmii lui David. In mijlocul acestui alai se gaseau Ioachim si Ana cu Sfanta Fecioara.
       Ajungand la Ierusalim, i-au inconjurat multime de popor, care privea mirata de aceasta adunare neobisnuita de copii impodobiti. Asa cu totii au mers la Templul lui Solomon, sau la Biserica cea Mare din Ierusalim. S-au implinit atunci cuvintele scrise de David proorocul care zice: "Asculta fiica si vezi si pleca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau, ca a poftit Imparatul frumusetea ta, ca El este Domnul tau. Aduce-se-vor Imparatului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce Tie”.
       Cand au ajuns sfintii parinti cu copila Maria in fata bisericii unde ii asteptau preotii, s-au oprit inaintea celor 15 trepte. Atunci prunca Fecioara a inceput sa urce singura treptele, pana la treapta cea mai de sus, fara a se opri pe fiecare treapta dupa cum era randuiala. Deci primind-o Zaharia preotul, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, pentru ca dansul era preotul cel mare de rand atunci, a luat-o de mana si a dus-o direct in sfanta sfintelor, acolo unde niciodata nu intra parte femeiasca si nici preotii, ci numai arhiereul o data pe an, atunci cand aducea jertfa de sange pentru nestiintele poporului. Acolo i-au dat ei loc de rugaciune.
       Dupa ce au incredintat-o sfintii parinti pe Fecioara Maria in mainile preotilor si dupa ce au dat-o in grija celorlalte fecioare, lasand darurile aduse de ei ca ardere de tot, au zis aceste cuvinte din Psalmul XLIV, 12 pe care le-ati ascultat in timpul slujbei de la utrenie: "Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintilor tai”.
       Asculta, adica, glasul Domnului, pleaca-ti urechea ta inaintea sfintilor preoti, uita casa in care te-ai nascut, uita pe parintii tai, caci iata a poftit Imparatul frumusetea ta. Tu nu te-ai nascut pe lume ca sa te veselesti de cele pamantesti, nici sa gusti din bucuriile cele copilaresti si omenesti, ci te-ai nascut din rugaciune ca sa traiesti in rugaciune. Te-ai nascut ca sa traiesti spre bucuria lumii intregi; deci tu multe dureri vei purta in inima ta copila!
       Tu casa si averi pe pamant nu vei avea, dar prin curatia ta te vei face biserica vesnicului Dumnezeu. Straina va fi viata ta de bucurii, de rasete si veselie, dar prin lacrimile tale vei sterge toata lacrima de pe fata pamantului. Pe pamant vei trai ca cea mai saraca roaba a Domnului, dar dupa plecarea ta de aici, te vor ferici toate neamurile pamantului! Intra copila in Sfanta Sfintelor si roaga-te acolo pentru toate neamurile pamantului! Roaga-te pentru templu! Roaga-te pentru Galileia si pentru Nazareth! Roaga-te pentru noi parintii tai cei imbatraniti de zile! Noi ne vom intoarce acasa si poate nu ne vei mai vedea in trup, dar tu ramai in casa Domnului Dumnezeului nostru. Sa nu te intristezi ca te parasim pe tine, caci Domnul te va lua, fiindca a poftit Imparatul frumusetea ta. Nu te intrista Marie, ci bucura-te fiica noastra si a Sionului ceresc! Veseleste-te copila sfanta, caci tu esti asteptarea tuturor neamurilor si impacarea lui Adam cu Dumnezeu.
       Dupa aceste cuvinte, multumind sfintii parinti, Ioachim si Ana, lui Dumnezeu ca si-au putut implini fagaduinta lor, s-au intors cu pace la Nazareth. Mai veneau din cand in cand ca sa-si vada fiica si s-o indemne spre traire ingereasca, dar nu dupa mult timp, fiind batrani, au adormit trecand din viata aceasta.
       Sfanta Fecioara Maria a ramas in casa Domnului, fiind umbrita in toate zilele vietii ei de Prea Sfantul Duh. Din zi in zi si-a infrumusetat sufletul, sfintindu-se, si asa a devenit Mireasa in care s-a coborat Dumnezeu, intrupandu-se in chip tainic Intr-Insa.
       Este bine sa se stie, ca imprejurul bisericii aceleia, erau mai multe case in care locuiau cei ce slujeau Domnului. Chiar langa zidul bisericii se afla o cladire cu trei randuri, fiecare rand avand cate 30 de incaperi. In aceste camere locuiau un fel de calugari ai Legii Vechi, trei feluri de oameni care erau daruiti sa slujeasca Domnului in biserica.
       In primul rand erau fecioarele cele cu totul curate care-si pazeau fecioria pana la sfarsitul vietii. In al doilea rand erau vaduvele care se hotarau sa-si pazeasca vaduvia pana la moarte.
       In al treilea rand era asa numita ceata a nazareilor, care de asemenea erau inchinati Domnului pentru toata viata lor.
       Fecioara Maria, incredintandu-se unor fecioare mai in varsta, petrecea cea mai mare parte din viata ei in rugaciune si vorbire cu Dumnezeu, prin citirea Sfintelor Scripturi. Ducea o viata ingereasca. Dimineata se ruga in Sfanta Sfintelor, pana la ora noua. Apoi pana la ora trei, lucra cu celelalte fecioare lucru de mana; torcea lana si in, tesea matase pentru vesmintele preotesti si altele.
       Se spune ca, insasi camasa de in cea necusuta de mana, pe care a purtat-o Domnul Hristos, Fiul ei cel scump, a fost tesuta si impletita chiar de Maica Domnului. In timpul mesei Fecioara Maria nu manca cu celelalte fecioare, ci se ducea inauntrul bisericii, unde se ruga pana tarziu. Acolo venea Sfantul Arhanghel Gavriil si ii aducea paine ingereasca.
       Aceasta mancare fiind ingereasca tot trupul si sufletul ei se indumnezeise, iar rugaciunile ei erau ca focul. Ea vorbea acum cu ingerii, iar bucuriile ei erau negraite, supunerea desavarsita si smerenia dumnezeiasca. Acolo in Sfanta Sfintelor, uitase cu totul de casa parinteasca din Nazareth si acolo a invatat sa traiasca ca un inger, caci acolo a gustat din hrana cereasca, hrana ingerilor si din bucuriile Duhului Sfant.
       Acolo a auzit si suspinele Evei si plansul lui Adam in iad. Acolo asculta durerile tuturor popoarelor cele robite de pacate. Acolo a inteles Fecioara din scrierile sfintilor prooroci ce taina negraita face Dumnezeu prin ea.
       De aceea, iubiti crestini, mare si minunat este praznicul de astazi, cum o fecioara mica de trei ani paraseste casa parintilor ei si se duce, in casa lui Dumnezeu, in biserica, unde petrece numai in rugaciuni 12 ani. Se deprinde acolo sa vietuiasca din pruncie cu ingerii.
       Veniti dar astazi, iubitilor crestini, de pretutindeni, sa laudam intrarea celei pline de Dar in biserica Domnului. Veniti tineri si tinere, batrani si copii, mame si fecioare! Veniti astazi la sfintele biserici, sa cinstim cu dragostea noastra, cu rugaciunile si cantarile noastre, cu facliile si cu inimile noastre, pe Maica lui Dumnezeu care a intrat sa se roage pentru noi in Sfantul Altar. Veniti sa cinstim pe Fecioara cea neprihanita, care a nascut pe Mantuitorul lumii! Veniti sa cinstim pe Maica Mantuirii noastre, pe Maica vietii, pe Biserica Dumnezeului celui viu!
       Bucura-te Nazarethul Galileii! Bucurati-va crestinilor ca zi de mare bucurie este astazi! Astazi este inceputul mantuirii noastre.
       Frati crestini, nu este nici un nume mai scump pe lume, nici in cer nici pe pamant, decat numele Domnului nostru Iisus Hristos. La rostirea acestui nume se infioara cerurile, se umplu de bucurie si nadejde sfanta sufletele pamantenilor crestini si se cutremura de spaima si de frica adancurile iadului si demonii. Prin puterea acestui nume cad biruiti vrajmasii, se sfarama incheieturile iadului si se dezleaga pacatele. Prin puterea acestui nume se vindeca ranile si durerile sufletesti si trupesti, deschizandu-se portile raiului pentru cei ce cred in acest nume sfant si scump, Iisus Hristos.
       Afara de acest nume dumnezeiesc, mai este inca un nume a unei fiinte omenesti scumpe, care s-a preamarit cu sfintenia in cer si pe pamant. Acest nume s-a imbracat cu marire si stralucire divina, tot prin Iisus Hristos. Acest nume – Maria – este numele Maicii Domnului.
       Maria inseamna Doamna, Sfanta, Imparateasa, Regina. Maria mai inseamna Mare Amara si Steaua Marii. Aceste cuvinte, cu insemnatatea lor, se potrivesc de minune la viata Sfintei Marii. Sa le cercetam mai de aproape aceste intelesuri, ale numelui Maria, sau Miriam pe evreieste. Din ele putem invata multe. Ne vom opri cate putin asupra fiecaruia in parte.
       Am spus ca acest nume mai inseamna Mare Amara, si daca privim mai indeaproape, viata Preacuratei Fecioare, ne incredintam ca aceasta viata a fost intr-adevar, o mare plina de amaraciuni. In etate de trei ani, este adusa de parintii ei in biserica – astazi – inchinata Domnului. La putin timp este parasita de batranii ei parinti, care au murit, lasand-o in grija lui Dumnezeu si a preotilor bisericii. In frigul iernii intr-o pestera, a nascut Sfanta Maria pe Mantuitorul lumii.
       La 40 de zile dupa nastere, ii vesteste batranul Simeon jalnice cuvinte, spunandu-i ca sabia va trece prin inima sa. Dupa putin timp, a trebuit sa fuga Sfanta Fecioara cu pruncul in Egipt, departe de amenintarile raului si a infricosatului Irod.
       Apoi cine nu stie cate a trebuit sa sufere la Patima Fiului sau? Ce durere mare, ce lipsa de mila din partea omenirii, pentru Fiul ei cel iubit! Ea priveste la ranile adanci de la maini si picioare. Ea priveste la coasta impunsa si la fata Lui acoperita de sange si sudorile mortii. In fata ei de martira se oglindeste cu adevarat o mare de dureri, o mare amara.
       Iata acum insemnatatea numelui "Steaua Marii”. Pentru noi cei care calatorim pe aceasta mare inviforata a vietii, in aceasta vale a plangerii de pe pamant, ea, Maria ne ajuta sa trecem in chip minunat printre norii cei grei, printre vijelii si furtuna. Ca o stea luminoasa apare pe cerul vietii noastre numele Prea Sfintei Maria si ne lumineaza calea intarindu-ne nadejdea izbavirii.
       Cuvantul Maria am spus ca mai inseamna Stapana, Doamna si Imparateasa si chiar asa a fost numita Preacurata Fecioara de la inceputul crestinismului. Asa o numesc si astazi toate popoarele crestine. Noi ii zicem in rugaciunile ce se fac in biserica si acasa, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria.
       Stapana ii zic si celelalte popoare in limbile lor, Imparateasa sau Doamna. Italienii o numesc Madona, iar spaniolii Seniora. Pe langa aceste nume Maica Domnului mai are o multime de alte nume care mai de care mai frumoase, mai drepte si mai adevarate. Cand citim in acatistele inchinate ei gasim minunate numiri ca: Maica Vietii, Maica Mielului si a Pastorului, Maica Luminii si asa mai departe. Luati seama cat de drepte si potrivite sunt toate aceste numiri ale Maicii Domnului.
       Din sirul nesfarsit de femei care in decursul veacurilor, au trait pe acest pamant, nici una nu se poate asemana cu Preacurata Fecioara Maria. Virtutile ei sfinte vor ramane de-a pururi pilde vii pentru intreaga lume. Atata credinta, nevinovatie, bunatate, blandete, sfintenie, supunere fata de hotararile lui Dumnezeu si atata smerenie sfanta nu intalnim la nici una din femeile acestei lumi.
       Istoria popoarelor vechi ne insira putine pilde de femei vrednice de admiratie. De ce? Din cauza robiei si a injosirii in care au trait femeile tuturor popoarelor pana la venirea Domnului Iisus Hristos atat la noi cat si pretutindeni. Chiar si astazi femeile popoarelor care nu s-au increstinat traiesc intr-o mare paganatate si robie. La toate popoarele vechi din Asia Centrala si din partea sud-vestica a Asiei domnea si mai domneste si astazi poligamia.
       Aceasta inseamna ca fiecare barbat are dreptul sa tina mai multe femei, iar acestea trebuie sa serveasca lui ca niste roabe. Tot asa de trista era starea femeilor la popoarele din Africa Centrala. La Babiloneni, fetele de maritat erau scoase in piata la vanzare, ca vitele. Cele mai frumoase erau date celui care da pretul cel mai bun.
       In Persia veche, barbatul isi tinea femeile inchise in casa, in asa-numitele haremuri, ca si turcii mai pe urma. La locuitorii din vechime ai Indiei, femeile nu erau altceva decat niste fiinte nenorocite, sortite sa traiasca viata intreaga in cea mai amara robie. Asupra tuturor femeilor, chiar si la cele din treapta cea mai inalta, apasa mizeria, ocara si dispretul.
       A taia un copac verde si a ucide o femeie, pentru locuitorii Indiei vechi erau greseli egale. In legea lor se spunea ca barbatii trebuie sa tina femeile zi si noapte intr-o stare de teroare. In alt capitol al legii lor se spunea ca trei feluri de persoane nu au voie sa aiba avere proprie si anume: femeia, copilul si robul. Tot ce castiga ei, castiga pentru barbatul caruia ii apartin.
       In Persia veche, daca murea barbatul era injunghiata langa mormant si ingropata cu el una din femeile acestuia si anume aceea care l-a iubit mai mult. Chiar si la vechii germani, soarta femeii era tot atat de trista. Ea muncea din greu, nu avea voie sa aiba avere, iar daca murea barbatul era incinerata impreuna cu el.
       La greci, barbatii, chiar si cei mai bogati, isi tineau femeile inchise in odaia cea mai din fund si se spune ca ele nu aveau voie sa iasa din casa nici ziua, decat in cazuri exceptionale, iar noaptea, numai intr-o trasura si cu o faclie aprinsa. La romani, casatoria se facea printr-un fel de vanzare.
       La evrei, femeile se cumparau. Evreul tinea patru femei, dintre care doua erau sclave. Barbatul putea sa alunge una din ele, oricand vroia, fara nici o pricina. Era de ajuns sa nu-i convina ceva si-i dadea o scrisoare de despartire, prin care ea nu mai era sotia lui.
       La mahomedani era tot asa. In scriptura lor numita Coran, care are 114 capitole, scria asa:
       "Barbatilor, aveti dreptul sa va luati femei dupa masura averilor voastre, iar cine nu are destula avere ca sa-si ia in casatorie femei libere de credinta mahomedana, poate sa-si ia si sclave mahomedane. Mahomed porunceste credinciosilor sai, ca femeile neascultatoare sa fie batute cu biciul.
       La chinezi, fetele de maritat se vindeau. Mirele facea negotul cu tatal miresei. Pe fata nu o intreba nimeni daca vrea sau nu sa se marite. Mirele nu-si vedea mireasa, decat dupa ce a platit pentru ea pretul conform invoielii. Mireasa, inchisa intr-o trasura, era dusa pana inaintea usii lui, iar parintii ii predau acestuia cheia trasurii. Mirele descuia usa si se uita daca ii placea mireasa, o lua in casa, iar daca nu, o trimitea inapoi. In acest din urma caz el pierdea insa banii pe care-i platise pentru dansa. Barbatul putea divorta foarte usor de femeie, trimitand-o inapoi la parinti sau vanzandu-o altuia, ca sa scoata cel putin o parte din banii pe care i-a dat cand a cumparat-o”.
       Amara ar fi soarta si a femeilor crestine din tara noastra, daca nu ne-am fi nascut crestini, din parinti crestini, daca nu am fi cunoscut pe Mantuitorul Hristos care prin invatatura Sa dumnezeiasca a imbunatatit soarta femeilor in lume si daca n-ar fi fost Preacurata Fecioara Maria pe care o praznuim noi astazi. De aceea fiecare femeie crestina, trebuie sa aiba recunostinta mare catre Domnul si Maica Sa si sa se pazeasca cu sfintenie legile si invataturile, sa iubeasca biserica, sa pastreze obiceiurile sfinte si sa-si creasca copiii In frica lui Dumnezeu.
       Dar ce vedem noi astazi? Femeile urmeaza, am putea spune doua cai: unele urmeaza Evei, care s-a invoit cu diavolul si a facut pacatul stramosesc care apasa asupra intregului neam omenesc, iar altele urmeaza Maicii Domnului, prin care s-au ridicat pacatele omenirii.
       Acele femei care urmeaza Evei, nu tin seama de voile si poruncile lui Dumnezeu asa cum nici Eva nu a tinut seama de porunca Domnului Dumnezeu, ci a ascultat sfaturile sarpelui, indemnurile balaurului celui viclean si a lepadat porunca lui Dumnezeu si legea Lui. Astfel femeile se tin de amagirile necuratului, iubind luxul, linguselile si placerile cele trecatoare ale lumii acesteia, uitand de indatoririle lor fata de soti si copii, ametite fiind de dorul de marire, de stapanire si stralucire lumeasca, calcand poruncile Domnului.
       Au luat o mare indrazneala in cele rele, femeile, si cu multa nerusinare isi necinstesc trupurile si sufletele lor. Ba unele au ajuns asa cum spunea un sfant parinte - Sfantul Efrem Sirul - un fel de pravalie a demonilor, de vanzare a sufletelor oamenilor. Aceste femei nu mai vad nimic altceva in lumea aceasta, decat bani, barbati, lux si petreceri, fiind stapanite tot timpul de pacat.
       Dar, cele ce urmeaza Sfintei Fecioare Maria, au calda recunostinta si se straduiesc din toate puterile sa calce pe urmele acestei curate Fecioare, sa calce treptele sfintei biserici, venind aici in casa Domnul Domnului unde a venit si Sfanta Fecioara. Vin aici sa se inchine lui Dumnezeu, sa-i aduca jertfa laudei si daruri binecuvantate si curate la Altar.
       Vin aici cu inflacarare sa cante Fiului Fecioarei, asa cum au cantat atatea sfinte fecioare in decursul vremurilor. Urmasele Sfintei Fecioare Maria, se straduiesc sa fie blande, smerite, cat mai modeste si cat mai ascultatoare de parintii lor duhovnicesti.
       Ele nu se pot niciodata impaca cu pacatul, cu minciuna si cu necuratia. Ele iubesc sfintenia, se hranesc din Preacuratele Taine, se spovedesc, se impartasesc si isi cresc sufletele lor in sfintenie, iar trupurile lor in curatenie, ca Sfanta Fecioara.
       Femeile care urmeaza Evei sunt femei rele, lipsite de frica Domnului, ele vor sa se faca numai voia si dorintele lor proprii mai presus de toate. De aceea sunt o nenorocire pentru sotii si copiii lor si chiar pentru societate, caci sunt lipsite de orice simt al datoriei si isi petrec viata numai in dorinte si desfatari, in nemultumiri, galcevuri si lupte pentru lucruri de nimic.
       Neavand frica lui Dumnezeu, multe au ajuns groaza familiei, caci cu drept cuvant zice inteleptul Solomon: "Mai bine este a trai in pamant pustiu, decat cu o femeie rea”. Acelasi lucru il subliniaza si inteleptul Isus Sirah, cand zice: "Nimic nu este mai rau ca femeia rea; mai bine este a trai cu leul si cu balaurul in pustie, decat cu femeia rea”.
       Desigur, aceasta numai cand femeia se cearta cu barbatul zi si noapte, de dragul de a se certa. Dar cand femeia e plina de frica lui Dumnezeu si isi indeamna barbatul sa vina la biserica, sa se lase de betie, tutun si de pacatele desfraului, aceasta nu se mai cheama femeie rea. Aceasta este o femeie buna, plina de grija pentru binele casei si a copiilor. De aceea mai zice inteleptul Solomon ca femeia plina de virtuti este comoara barbatului sau, o mare podoaba pentru familie si ingerul casei.
       Pentru aceasta mamelor si surorilor, nu urmati Evei!
       Urmati Prea Sfintei si Curatei Fecioare Maria! Iubiti credinta, iubiti virtutile alese! Luptati-va sa faceti voia lui Dumnezeu intru toate! Fiti pline de evlavie, de blandete si de bunatate! Purtati grija de binele sufletesc al membrilor familiei!
       Fiti ingerul lor pazitor si atragator spre calea adevarului si a credintei! Paziti obiceiurile sfinte crestinesti! Indemnati pe soti si pe copii, prin pilde si cuvant, sa se roage lui Dumnezeu, sa vina la biserica, sa fie buni, blanzi, iertatori si omenosi fata de oricine.
       Faceti din casele voastre un colt de biserica, impodobindu-le cu sfinte icoane si rugati-va cat mai mult cu credinta si cu dragoste. Aprindeti inaintea sfintelor icoane, candela, tamaie si lumanari si se va aprinde si candela sufletelor copiilor si barbatilor vostri. Nu lasati copiii sa traiasca necununati, ca sunt in ghearele necuratului si a pacatului de moarte ce se cheama desfranare.
       Toti cei ce sunt necununati sunt pe calea celui rau, pe calea iadului. Nimic nu le e primit pana nu se cununa. Casa unde traiesc cei necununati este blestemata. Casa unde traieste un desfranat arde in foc si toate relele se aduna acolo. Vai de aceia si aici in lumea aceasta ca o sa le plateasca din plin, dar mai ales dincolo, unde ii asteapta muncile iadului, daca nu se intorc.
       Sa ne gandim la Maica Domnului cu cata dragoste se ruga pentru neamul omenesc in Sfanta Biserica si cum s-a adus pe sine jertfa vie pentru Dumnezeu, iar noi din fuga ne spovedim si cu putina credinta ne impartasim pentru ca dupa aceea sa ne intoarcem iarasi la placerile si pacatele noastre.
       Pentru aceasta iubiti crestini, cu ochii atintiti la Sfantul chip al Maicii Domnului din sfanta icoana cand ne rugam, sa ne aprindem de dragoste sfanta si sa-i urmam cu multa ravna pe cat putem vietii Prea Sfintei Fecioare Maria, a carei sfanta Intrare in Biserica Domnului praznuim astazi si asa cu totii sa zicem:
       In Biserica Slavei tale stand, in cer a sta ni se pare noua Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti usa cereasca. Deschide noua usa milostivirii tale! Amin.